Krievu literatūru reti kad lasu izklaidei, vairāk - dvēselei (для души так сказат). Grāmata viennozīmīgi nelika vilties. Trīs neredzami saistīti sieviešu likteņi ļauj lasītājam izdzīvot un līdzi just šo sieviešu ciešanām, zaudējumiem, sevis meklējumiem un atrašanai, izaugsmei un pārtapšanai, mīlestībai un kaislībai. Negribētu teikt, ka romāna centrā ir vīrietis (ģeniāls zinātnieks un īpatnis). Jā, viņš ir šī neredzamā saite, kas saista visas trīs sievietes, bet viņa loma tikai vienā stāstā var tikt uzskatīta par galveno... un pat tad ne līdz galam. Galvenās šajā stāstā ir sievietes. Dažādas, bet visas vienlīdz spēcīgas. Tiešām patika un iesaku.

Labs mūsdienu krievu literatūras romāns, kas liek aizdomāties par dzīves izvēlēm un sakritībām. Grāmata caur vairāku varoņu likteņu savijumu meklē atbildes uz jautājumiem, kas mēs īsti esam, kāpēc darām to, ko darām, un ko īsti nozīmē dzīvot. Protams, neiztrūkst liktenīgās mīlestības - dažiem vienpusējas, dažiem abpusējas, bet tādas, kas izmaina visu. Autore raksta interesantā stilistikā, pie kuras sākumā bija jāpierod. Bet kopumā stāsts ir plūstošs un ievelkošs. Viennozīmīgi sapratu Maņas vēlmi pamest visu lielpilsētas haosu, lai pārvāktos uz mierīgu dzīvi Itālijā ar sauli, vīnu un brīnišķīgu ēdienu. Kā jau krievu literatūrai pienākas, negaidiet pozitīvu iznākumu, vismaz ne salkani pozitīvu.

The book is quite addictive and disappointing because of its hyper sentimentality. Something is wrong with style – at first I thought it was some kind of postmodern language game but it is just lack of taste. Reading this book was like eating a pot of oat porridge with a lot of sugar.

Tahle kniha je důkazem, že i současná ruská literatura stojí za přečtení :)

Valoda loti krasna un izcili telaina, bet taja pasa laika nedaudz trauceja uztvert visa stasta butibu. Visa gramata tada visnotal haotiska, bet skaisti smeldziga jeb smeldzigi skaista.

The language or here the translation was beautifully written. The plot on the other hand seemed chaotic and quite gray. Never imagined myself picking up the book with such a title, but in the end title has nothing to do with God, and the design of book I might say is just plain ugly. Maljas story was not written where Anja got a whole chapter and yet Malja was the most captivating character.

https://booknation.ro/recenzie-femeile-lui-lazar-de-marina-stepnova/

okei, see oli tegelikult ikkagi väga hea raamat, kuigi lugemise ajal olin kohati väga frustreerunud ja autori peale tige, sest... sa mõtlesid kõik need inimesed ise välja, kas poleks siis võinud neile natuke paremaid saatuseid välja mõelda? miks pidi olema selline piin ja kannatus suurem osa ajast? lihtsalt selle eest, et nad olid naised? (Lazar ei puutunud tegelikult kuigivõrd asjasse.)

aga see oli kõik väga kenasti kirjutatud ja lõpuks ka üsna haarav lugemine. lihtsalt kurvavõitu.

Dragă Marina Stepnova,

Despre ”Femeile lui Lazăr” știam deja de mulți ani, făcuse un pic de vîlvă în colțul meu de internet (cîtă vîlvă poate face o carte, mă rog) și am avut cu ea sentimentul ăla pe care îl ai uneori cu anumite cărți, că o să îmi placă, încă dinainte de a o fi citit. Dar, tot cum se întîmplă uneori cînd știi sigur că o să îți placă o carte, nu știam cît de mult o să îmi placă romanul tău, dragă Marina, cît de confortabil urma să fie să mă scufund în scrisul și poveștile tale pentru cîteva zile.

Și nu intenționat am pus scrisul înaintea poveștilor, pentru că scrisul, stilul, felul în care frazele curg și se leagă (felicită-ți și traducătoarea Antoaneta Olteanu cu ocazia asta) mi-au plăcut aproape mai mult decît poveștile în sine. Umor discret, dar fabulos, amestecat cu cinism și doar un strop de sentimentalism, peste care se presară din plin realism sovietic, sună aproape ca una dintre rețetele Elenei Molohoveț din ”Dar pentru tinerele gospodine”, din care citește și gătește cu sîrg și patimă balerina Lidocika.

Ce fascinează la poveștile din jurul lui Lazăr Lindt (acest fir roșu al romanului, geniu al științei sovietice, evreu care se dezice de neamul lui și care nesocotește orice formă de autoritate) e în primul rînd amploarea lor. Istoria romanului se întinde pe parcursul a aproape 100 de ani și mi-a plăcut enorm, dragă Marina, cum ai ales să spui de fapt povestea unei țări (ce țară, un întreg imperiu, de fapt!) reducînd-o la viețile cîtorva femei: Marusia, Galina, Lidocika. Prin ele trăiește cititorul nu doar istoria complicată a Rusiei, ci și micile drame individuale: război, foame, comunism înfloritor, regimul crîncen din faimoasa școală de balet sovietică, dar și parvenitismul sau îmbogățirea post-comunistă.


Minunată scriitura ta, sper să ne mai întîlnim.
L.

P.S.1 Da, ca aproape toată lumea, nu m-am dat nici eu în vînt după final, bine că farmecul cărții stă în altceva, nu în detalii din astea.

P.S. 2 Oare de ce nu le-o fi plăcut cartea unora care-au citit-o în engleză? N-or fi rezonat cu spațiul sovietic? Cum sună dulcele ”cincinal” în engleză? Pariez că nu la fel de bine.