1/10 Only men would call this utopic because it’s patriarchal, misogynistic as hell (since ‘women are the common property of the community’) and the punishment for homosexuality is execution. The community/world-building for the City of the Sun made no sense by the way. It’s irrational and inconsistent, men are so stupid regardless of the era.

Kadın-erkek eşitliği varmış gibi davranıp alakası olmayınca bir ayrı rahatsız edici oluyor. Yazarın yaşadığı zamanın ve o zamanda erkek olmasının sonucu olduğunu bilsem de sinirden güldüğüm yerler oldu. Hele “kadın iki erkekle yattıktan sonra hala hamile kalmamışsa toplumda erdemsiz görülür” durumu beni şok etti. Bunu “ütopik” ve olması hayal edilen güzel bir ülkeyle tasfiye etmesi de büyük hayal kırıklığıydı. Erkeklerin ana karakter, kadınlarınsa yalnızca yan rol olarak yansıtıldığı başka bir kitap…

There are definitely more interesting philosophical works from the 17th century out there.

I read this after seeing it mentioned in Utopia for Realists by Rutger Bregman, and thought it would be an interesting read. While it certainly was fascinating, I did not like how the book was written - sort of as a discussion between 2 people, similar to Plato's works but without real conversation happening; just 1 person (the ship captain) doing 98% of the talking and the other saying "tell me more!" or "but what about their military?" etc. Though this is a utopian, the dystopian novels I've read (1984, We, etc) are blended into an engaging story; this book, without a real story, makes it pretty bland.

If anything, it's an interesting portal to what a 1600-era Italian philosopher might dream a perfect world would look like. It's also worthwhile examining the author's life for better context of this book.

I find the line between utopian and dystopian super interesting too - many ideas Campanella thought up here are actually identical to some of the ideas Orwell, Zamyatin and Huxley have in their dystopians as sufferages. Certainly those three had a 300-ish year advantage of historical knowledge and exploration over Campanella, and I'm sure perspective plays a large role in it (imagine if 1984 was written from the perspective of Big Brother or even O'Brien - I wonder if the reader could be deceived of the world Winston suffers?).

Regardless, this book gives many great topics to exercise thoughts on that really get the mind flowing, so I do give it points for that (albeit mostly disagreeable ideas at that).

Yet to read Thomas More's Utopia, but I am a little cautious it will slip into the same shoes as outlined above.

Dandik bir Hristiyanlık güzellemesi... Yapay bir ütopik dünya, inandırıcılıktan uzak. Cidden çok başarısız bir fikirler yumağı. Vatikan'ın emriyle falan yazılmış olabilir. Thomas More'un Ütopya'sından fazlasıyla etkilenmiş ayrıca.

INTERLOCUTORI
UN IOANIT ŞI UN GENOVEZ, CÂRMACIUL LUI COLUMB
IOANITUL: Zi-mi, rogu-te, tot ce ţi s-a întâmplat în această călătorie.
GENOVEZUL: Tocmai îţi spuneam cum am colindat întreaga lume şi cum am ajuns, apoi, la Taprobana, unde am fost silit că acostez şi cum, pe urmă, temându-mă de mânia localnicilor, am intrat în pădure, iar de acolo am ieşit într-o câmpie întinsă, chiar la ecuator.
IOANITUL: Şi ce ţi s-a întâmplat acolo ?
GENOVEZUL: Acolo am dat peste o ceată numeroasă de bărbaţi şi femei, toţi înarmaţi, dintre care mulţi îmi înţelegeau limba şi care m-au condus la Cetatea Soarelui.
IOANITUL: Ia spune, cum e alcătuită cetatea asta şi cum e cârmuită ?
GENOVEZUL: Pe câmpia aceea întinsă se înalţă un deal, pe care se află cea mai mare parte a oraşului; însă zidurile lui se întind mult dincolo de poala colinei care este în-tr-atât de mare încât diametrul oraşului este de două mile şi mai bine, iar circumferinţa lui ajunge la şapte mile; dar din pricina înălţimii, are mai multe locuinţe decât de-ar fi fost la şes. Oraşul este împărţit în şapte brâuri ca şapte trepte, numite după cele şapte planete, iar dinspre fiecare se pătrunde spre următorul prin patru căi şi patru porţi, anume către cele patru colţuri ale lumii; în felul acesta, dacă ar fi cucerit primul brâu, cu mai mare caznă ar putea fi cucerit cel de al doilea şi aşa mai departe; drept care, pentru a cuceri oraşul ar trebui cotropit de şapte ori. Dar eu sunt de părere că nici măcar primul nu poate fi cucerit, într-a-tât e apărat de masivul taluz, de bastioane, turnuri, artilerie şi de şanţurile din afară. De cum intri prin poarta dinspre Miazănoapte, îmbrăcată în fier şi pusă în mişcare de un mecanism ingenios care o ridică şi o coboară, vezi un tăpşan de cincizeci de paşi ce
desparte primul zid de al doilea. Dinainte îţi stau clădiri impunătoare, unele lângă altele şi toate lipite jur-împre-jur de al doilea zid de incintă, de poţi zice că sunt una singură; iar în partea de sus au logii ce se reazemă pe coloane, asemeni pridvoarelor mănăstireşti, iar dedesubt nu au intrare decât dinspre latura concavă a construcţiei. Sus vin odăile cele frumoase, cu ferestre atât pe latura convexă cât şi pe cea concavă, despărţite prin pereţi subţiri. Numai zidul convex este gros de opt palme, celălalt, concav, fiind doar de trei, iar cele despărţitoare, de o palmă sau ceva mai mult.
Apoi se ajunge la al doilea brâu, cu doi-trei paşi mai îngust, unde se vede înspre exterior al doilea rând de ziduri, cu logiile şi porticele lui; iar spre interior, celălalt zid, de care stau lipite jur-împrejur palatele, are la partea de jos por-tice cu coloane, iar sus are picturi de o mare frumuseţe.